"Ce rost are sa ai puteri daca nu le poti folosi la nimic? Sunt aici, in mijlocul criptei funerare a unor sfinti cu nume ciudate, inconjurat de fel de fel de demoni idioti, evident toti holbandu-se mine. Ar fi fost amuzant in alte conditii doar ca, pe langa toti astia, sunt inconjurat de alti idioti chiar mai...umani?Da, asta ii poate face idioti.
Normal, ce puteam sa fac? M-am hranit ca orice vampir insetat inconjurat de o prada usoara si evident, nu m-am oprit doar la a-mi satisface poftele ocazionale, trebuia mai mult. Poate am vrut sa purific locul, poate chiar am avut suficient respect pentru crestinism incat sa purific locul ala infect. Sa fim seriosi, cine s-ar fi gandit ca le-as face rau chiar prietenilor mei prin asta? Pana la urma cine cacat isi doreste sa fie gardian al criptelor funerare infecte sau a mortilor? Dar na, in mintea mea de vampir micut nu trec si astfel de ipoteze, mai ales daca mi-e foame. In schimb, a fost delicios, de ce sa nu recunosc? Nu sunt pretentios la mancare dar niste demoni mititei, nu foarte deliciosi in aparenta au farmecul lor. Partea frumoasa e ca oamenii din jurul meu nici nu m-au vazut hranindu-ma pe rand din fiecare, trecandu-mi coltii prin carnea lor inca ranceda si rupand niste oase pe drum, pentru acel zgomot incantator in ecoul daramaturii respective. Sunt prea rapid, prea puternic. Iar ei prea prosti sa poata vedea ce e in jur. Pacat, au ratat un adevarat spectacol, cu zgomotele dintilor, oaselor spargandu'se si apoi sunetul sec al cadavrelor cazand pe pamantul rece.
A, da, partea cu prietenii, m-am lasat putin purtat de val. Da...nu a fost o idee buna toata chestia asta. Cei doi gardieni, Edmund si Celeste, celebrul cuplu printre zei, s-au cam suparat pe chestia asta. Poate exagerez putin, dar m-am exprimat oarecum prost; nu mai sunt demult ei, sunt ca un fel de cuplu din'ala lipicios care parca ar fi o singura persoana, doar ca lor chiar le iese chestia asta. Ca un Yin si Yang foarte ciudat, desi nu imi voi da seama niciodata care e cel bun dintre ei dar ma rog, nu conteaza asta, pana acolo mai e.
Suntem multi cu puterile astea, pacat ca nu ne stim intre noi. Trecem unul pe langa altul pe strazi, ne aruncam o privire fugara, ne analizam cateva clipe unul pe altul, aruncam un zambet fals celuilalt si mergem in treaba noastra. Omoram demoni, torturam, ne distram, nu conteaza. In final, totul se reduce la supravietuire, din pacate nu numai a noastra. Da, da, vietati retardate, dar trebuie si sa mai protejam din cand in cand.
Va puteti imagina cum este sa omori demoni si sa salvezi zeci, poate sute de fiinte complet inferioare iar apoi sa mergi la liceu sa fii ascultat la matematica? Partea proasta e ca putini observa, dar sunt lucruri care compenseaza. Poate puterea, poate cunoasterea unor persoane atat de...interesante. Ideea e ca sunt puternic si ii cunosc pe cei mai puternici, dar din nou, pana acolo mai e.
Totul a inceput cand Celeste, o tipa ciudata, care arata ciudat, care se purta ciudat, m-a invatat, dupa multe rugaminti si implorari ce inseamna demonii. Eram ca un fel de ucenic care invata chestii nemaiauzite, nemaicrezute si sincer nu stiam sa fac nimic. Cand vedeam unul ma speriam si fugeam ca un fraierache...daca nu mi-era mult prea teama sa fug. Am invatat multe de la ea ce'i drept...teoretic, practic nu stiu, nu se legau multe aspecte.
Dupa atata teorie, am realizat si eu ce inseamna sa vanezi si tampenii, dar mai presus de toate, ce inseamna sa fii vanat. Imi amintesc destul de clar cum stateam langa o tipa, intinsi amandoi in pat, semi-dezbracati holbandu'ne la tavan si vorbind despre toate prostiile cand inevitabilul s-a petrecut. Era seara, o seara calduroasa de vara, la mare, in vama veche, la o pensiune destul de draguta. Evident, orice caracter de Incubus este foarte pronuntat la orice speta de demon, dar la mine era chiar mai rau.
-Tu vezi flacarile astea? o intrebam holbandu-ma la incheietura bratului meu, urland de durere; poate daca nu eram beat m-ar fi durut mai tare, norocul meu.
-Cred ca am baut amandoi prea mult, imi spusese razand de mine. Ia zi, ce vrei sa facem acum?
M-a tras iarasi sub patura, cu bratul inca pulsand in durere, dar na, alcoolul si pizda vindeca orice, iar dupa ceva timp ne-am indreptat spre plaja, odata cu rasaritul. As fi dormit acolo, dar idiotul ei de prieten trebuia sa apara iar eu nici macar nu il cunosteam. Stiu doar ca era mai in varsta decat mine si nu merita sa ma risc.
Asa ca am stat pe plaja, imbratisati ca doi tineri indragostiti, probabil fara a ne aminti exact numele celuilalt, dar in aparenta, parea aproape dragut. Am privit rasaritul soarelui imbratisati cu bucile adancite in nisip si ochii intredeschisi cand am lesinat.
M-am trezit peste nu stiu cat timp, de unul singur in aceeasi pozitie, fara a fi constient de nimic din jur. Am verificat buzunarele pentru a fi sigur ca am toate lucrurile la mine cand mi-am observat bratul care doar cu cateva clipe mai devreme izbucnea de durere, mocnea acum incet, ca o cicatrice idioata care te bate la cap ocazional, ca un ceas ce ticaie. Dar nu asta era atat de surprinzator la "trezirea" mea. Acelasi brat avea acum un semn negru, parca facut din scrum, parca lasat acolo sa'mi amintesc de ceva.
Sa-mi amintesc...orice. Poate era din cauza mahmurelii, poate din cauza faptului ca am lesinat in mijlocul plajei, dar nu imi aminteam nimic. Nu gen, de o seara inainte(poate ar fi trebuit sa o sun pe tipa, dar cu siguranta nu aveam numarul ei si nici nu imi aminteam unde era pensiunea aia), nu imi aminteam nimic. Totul, fiecare particica din mine imi spunea ca sunt altcineva, altceva. Toate memoriile mele pareau doar o carte prost scrisa, cu un final deschis, pe care am citit'o in treacat cu multi ani in urma.
Am presupus ca era tot din cauza mahmurelii dar soarele incepea sa'mi arda chipul obosit de atatea betii asa ca am decis sa ma intorc in campingul in care cortul meu era "cazat". O gura sanatoasa de apa si poate niste mancare ar fi fost perfecte, doar ca nu mi-era foame...
In acelasi cort stateam cu un alt prieten, ca tot am pomenit de persoane interesante. Corvin se uita derutat la mine, in timp ce imi taram picioarele la umbra copacilor acelui camping in drum spre cortul nostru.
Il cunosteam de ceva timp, imi povestise destul de multe lucruri foarte interesante. Doar cu cateva zile inainte, stateam pe plaja, privind valurile lovind violent nisipul si vorbeam de toate tampeniile. Era genul de individ care daca nu cauta probleme prin oras, statea de vorba cu diferite entitati, care mai de care mai puternice si interesante, in cautare de noi informatii. In timpul zilei, il vedeam des prin oras, mergand ganditor, parca acompaniat de cineva, mereu in toiul unei conversatii aprinse. Asta in timpul zilei, noaptea era soldatul nostru. Da, suna ciudat, dar unii din noi sunt pusi sa stabileasca echilibrul pe un anumit teritoriu iar el era cel insarcinat sa faca asta si o facea chiar bine. Adevarul e ca nu l-am mai vazut de foarte mult timp pe acel Corvin...
-Ba, da si tu o tigara.
Am aruncat o privire fugara in cort si am intins mana sub un maldar de haine, scotand un pachet aproape plin de tigari si aruncandu-l inspre el. Corvin imi aruncase o privire ciudata, surprins parca de gestul abia facut si scoase doua tigari din pachet, intinzandu-mi una mie.
-Ce dracu' ai facut ma? Ce dracu ai pe mana?
-Speram sa imi explici tu asta...
Dupa o scurta analiza a noii mele achizitii, Corvin schitase un mic suras si incepuse treptat sa rada infundat. Pana la sfarsitul zilei, am aflat totul despre noul eu, despre ceea ce am devenit si despre toate posibilitatile pe care le pot avea.
Evident, Corvin nu stia foarte multe despre vampiri, dar intamplator, chiar era coleg de clasa cu Celeste, iar cu un scurt apel telefonic, am putut completa toate lipsurile lui. Se pare ca avusesem parte de un "Awakening", asa o numita trezire la adevarata mea entitate, iar de-atunci, distractia a inceput.
